măritat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRITÁT1 s. n. Faptul de
a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit
2. ◊
Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. –
V. mărita.măritat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (
Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. –
V. mărita.măritat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măritát s. n.