mărgăritărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGĂRITĂRÉL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui
mărgăritar (
1); mărgărităraș.
2. (
Bot.; la
pl.) Lăcrămioară. –
Mărgăritar +
suf. -el.mărgăritărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgăritărél1 (înv., pop.) s. m. / s. n., pl. m.
mărgărităréi / n.
mărgăritărélemărgăritărel (Dicționaru limbii românești, 1939)mărgăritărél n., pl.
e. Mărgăritar mic (din scoĭcă). Boala numită și
mărgăritar. S. m., pl.
eĭ. Alt nume al plantelor numite și
mărgăritar.mărgăritărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgăritărél2 (boală) (
pop.)
s. n.