mărgări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din
mărgărit1 (derivat regresiv).
mărgări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgărí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mărgărésc, imperf. 3
sg. mărgăreá; conj. prez. 3
să mărgăreáscă