mărgioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRGIOÁRĂ,mărgioare, s. f. Diminutiv al lui margine; mărginuță. – Margine + suf. -ioară.
mărgioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărgioáră (rar) (-gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioárei; pl. mărgioáre