mărgini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV.
1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦
Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
2. Tranz. și
refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
3. Tranz. (
Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din
margine.mărgini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărginí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mărginésc, imperf. 3
sg. mărgineá; conj. prez. 3
să mărgineáscămărginì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărginì v.
1. a pune margine, a despărți;
2. fig. a se opri, a se înfrâna:
mărginește-te!