mănunt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNÚNT, -Ă, adj. v. mărunt.mănunt (Dicționaru limbii românești, 1939)mănúnt, V.
mărunt.mănunt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mănunt a. V.
mărunt: lunca pudruită cu mănunt mărgăritar AL.