mănunchiuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂNUNCHIULÉȚ,mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.
mănunchiuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mănunchiuléț (rar) s. n., pl. mănunchiuléțe