mănunchiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNUNCHIÁȘ, (
1)
mănunchiașe, s. n., (
2)
mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui
mănunchi (
1).
2. S. m. (
Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. –
Mănunchi +
suf. -aș.mănunchiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mănunchiáș1 (persoană) (
reg.)
(-chiaș) s. m.,
pl. mănunchiáșimănunchiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mănunchiáș2 (mănunchi mic)
(-chiaș) s. n.,
pl. mănunchiáșe