măna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNÁ, pers. 3
mănează, vb. I.
Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (
2); a se strica din cauza manei. – Din
mană.măna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!măná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se măneáză