mămăruță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (
Entom.;
reg.) Buburuză. –
Et. nec.mămăruță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mămărúță,
mămărúțe, s.f. (pop.)
1. buburuză, gărgăriță, măriuță.
2. paparudă.
mămăruță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mămărúță (mămărúțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). –
Var. măriuță. Creație spontană,
cf. celălalt nume al său,
buburuză (Scriban), și
sb. mumuruz „porumb”.
Der. din
lat. eruca „omidă” (Pușcariu,
Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu
Mariuța, dim. de la
Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la
var. –
Cf. mamorniță, morniță.mămăruță (Dicționaru limbii românești, 1939)mămărúță f., pl.
e (var. din
buburuză, ca și
cucuruz, sîrb.
kukuruz și
mururuz).
Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă.
mămăruță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mămărúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. mămărúței; pl. mămărúțemămăruță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mămăruță f.
1. alt nume popular dat coccinelei;
2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu
mămâie].