mămăliguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂMĂLIGÚȚĂ,mămăliguțe, s. f. Diminutiv al lui mămăligă. [Var.: (reg.) măligúță s. f.] – Mămăligă + suf. -uță.
mămăliguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mămăligúță s. f., g.-d. art. mămăligúței; pl. mămăligúțe