mămular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂMULÁR, mămulari, s. m. (
Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri. –
Cf. tc. mamul.mămular (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mămulár (mămulári), s. m. – Negustor de mărunțișuri. –
Var. (
Trans.)
momular. Tc. mamelo ‹
arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de
suf. –
Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri).
mămular (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mămular, mămulari s. m. (intl.) 1. vânzător ambulant.
2. ins; individ.
mămular (Dicționaru limbii românești, 1939)mămulár m. (din maĭ vechĭu
mamelegiŭ, d. turc.
mameleği și
mu´ameleği, cămătar, d.
mamele, ar.
mu´amele, camătă, speculă).
Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și
mumular și
mimilingiŭ. Azĭ în Trans.
momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V.
boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar.mămular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mămulár (
înv.)
s. m.,
pl. mămulárimămular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mămular m. mic negustor ambulant care desface pe la țară articole de prima necesitate. [Derivat din turc. MAMELÈ, trafic și corespunzând arhaicului
mamelegiu = turc. MAMELEDJI].