măjărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂJĂRÍT s. n. (
Înv. și
reg.) Negoț cu pește. ♦ Impozit perceput pe negoțul cu pește. –
Măjar +
suf. -it.măjărit (Dicționaru limbii românești, 1939)măjărít n., pl.
urĭ. Vechĭ. Taxă pe carele încărcate cu pește sărat (care se plătea la Galațĭ și la Bucureștĭ).
măjărit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂJĂRÍT (‹
măjar, înv. „pescar”)
s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălțile Dunării.
măjărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măjărít (
înv.,
reg.)
s. n.