măiug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui
mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. –
Mai +
suf. -iug.măiug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măiúg (
pop.)
s. n.,
pl. măiúgemăiug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măiug n. întinzător (la răsboiul de țesut). [Serb. MALĬUGA].