măicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. (
Pop.) Diminutiv al lui
măică (
I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară.
2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. –
Maică +
suf. -uță.măicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măicúță s. f.,
g.-d. art. măicúței; pl. măicúțemăicuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măicuță f. (Banat) surată. [V.
mătcălău].