măicușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂICUȘOÁRĂ,măicușoare, s. f. (Pop.) Măicuță (1). – Maică + suf. -ușoară.
măicușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !măicușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. măicușoárei; pl. măicușoáre