măgăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (
1); măgăreață.
2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [
Acc. și
mắgăriță] –
Măgar +
suf. -iță.măgăriță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)măgăriță, măgărițe s. f. (peior.) fată sau femeie proastă, încăpățânată sau obraznică
măgăriță (Dicționaru limbii românești, 1939)măgăríță (est) și
mắgăriță (vest) f., pl.
e (tot așa, bg.
magaríca și sîrb.
màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest
măgăreață, pl.
ețe.măgăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mắgăriță/măgăríță s. f.,
g.-d. art. mắgăriței/măgăríței; pl. mắgărițe/măgăríțemăgăriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măgăriță f.
1. femeiușcă măgarului;
2. crucea dinapoi a carului;
3. căciula stâlpilor la o casă țărănească.