măgăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦
Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat.
2. (
Pop.; în sintagma)
Tuse măgărească = tuse convulsivă. –
Măgar +
suf. -esc.măgăresc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)măgăresc, -ească, măgărești adj. 1. prostesc
2. grosolan; obraznic
3. ingrat
măgăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) măgărésc, -eáscă adj. De măgar.
Tuse măgărească, tuse convulsivă (care seamănă cu zberetu [!] măgaruluĭ).
măgăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) măgărésc v. tr. Taxez cu epitetu de „măgar”. V. refl. Devin „măgar” pin [!] purtare.
S´aŭ măgărit unu pe altu, șĭ-aŭ zis unu altuĭa „măgar”.
măgăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măgărésc (rar)
adj. m.,
f. măgăreáscă; pl. m. și
f. măgăréștimăgăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măgăresc a.
1. de măgar:
sfat măgăresc; 2. se zice de o tuse silnică și îndelungată.