măgulitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. –
Măguli +
suf. -tură.măgulitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măgulitúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. măgulitúrii; pl. măgulitúri