măgulitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGULITÓR, -OARE, măgulitori, -oare, adj. (Și
adv.) Care măgulește, lingușește, flatează. –
V. măguli.măgulitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măgulitór adj. m.,
pl. măgulitóri; f. sg. și
pl. măgulitoáremăgulitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măgulitor a. care măgulește.