măguleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGULEÁLĂ, măguleli, s. f. Faptul de
a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. –
Măguli +
suf. -eală.măguleală (Dicționaru limbii românești, 1939)măguleálă f., pl.
elĭ. Măgulire. Vorbă măgulitoare.
măguleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măguleálă s. f.,
g.-d. art. măgulélii; pl. măgulélimăguleală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măguleală f. vorbă amăgitoare:
a început a-l lua cu măgulele CR.