măcieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCIÉȘ s. m. v. măceș.măcieș (Dicționaru limbii românești, 1939)măciéș (est) și
măcéș (vest) m. (cp. cu ung.
Mátyás, Mateĭ, și
matyó, un fel de poamă). Trandafir sălbatic, cacadîr (
rosa canina). Face florĭ galbene, albe și roșiatice cu 5 petale; fructele luĭ îs niște glóbule lungărețe roșiĭ care se coc spre ĭarnă. – În Vs.
mecieș. – În județu Ĭașĭ e o diferență între
măcieș și
cacadîr. V.
răsură, rujă.măcieș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măcieș m. trandafir sălbatic care crește mai mult pe coline (
Rosa canina). [Origină necunoscută].