măcelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; căsăpie, meserniță.
2. (
Înv.) Măcel. –
Măcelar +
suf. -ie, (
2) din
măcelări.măcelărie (Dicționaru limbii românești, 1939)măcelăríe f. (d.
măcelar; it.
macelleria). Prăvălia saŭ meseria măcelaruluĭ.
Fig. Măcel, căsăpie:
măcelăria din lupta de la Valea Albă.măcelărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măcelăríe s. f.,
art. măcelăría, g.-d. art. măcelăríei; pl. măcelăríi, art. măcelăríilemăcelărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măcelărie f.
1. locul unde se taie și se vinde carne de vite;
2. fig. omor în massă.