molie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve rod lucrurile de origine vegetală sau animală. ◊ Compuse:
molia-zidurilor sau
molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase
(Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță
1. – Din
sl. molĩ.molie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mólie (mólii), s. f. – Nume dat mai multor specii de fluturi mici.
Sl. molĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52),
cf. slov.,
cr.,
rus. molj, mag. moly. –
Der. molete, s. m. (vierme ce trăiește în făină, Tenebrio molitor), reconstituit din
pl. moleți, din
bg. molec „molie” (Candrea).
molie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)molie, molii s. f. 1. (
glum.) soție, nevastă.
2. bătrân cu prejudecăți.
3. profitor.
molie (Dicționaru limbii românești, 1939)mólie f. (vsl. rus.
molĭ, molie, de unde și ung.
moly, ngr.
mólitsa. V.
molete). Un mic fluture ale căruĭ larve rod stofele de lînă și blănile (
tinea).
Fig. Persoană ipocrită.
Mîncat de moliĭ (Iron.), cĭupit de vărsat. V.
cîrcîĭac.molie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mólie (-li-e) s. f.,
art. mólia (-li-a), g.-d. art. móliei; pl. mólii, art. móliile (-li-i-)mòlie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mòlie f. mici fluturași ale căror larve rod blănuri, covoare, stofe. [Slav. MOLĬ].