mâțucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂȚÚCĂ,mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.
mâțucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mâțúcă (rar) s. f., g.-d. art. mâțúcii; pl. mâțúci