mâzgălitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de
a mâzgăli; (
concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar;
fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [
Var.:
zmângălitúră s. f.] –
Mâzgăli +
suf. -tură.mâzgălitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâzgălitúră s. f.,
g.-d. art. mâzgălitúrii; pl. mâzgălitúri