mârșăvie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂRȘĂVÍE, mârșăvii, s. f. Atitudine sau faptă mârșavă; josnicie, mișelie, infamie, ticăloșie. –
Mârșav +
suf. -ie.mârșăvie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mârșăvíe s. f.,
art. mârșăvía, g.-d. art. mârșăvíei; pl. mârșăvíi, art. mârșăvíilemârșăvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mârșăvie f. stare și faptă de mârșav.