mârșav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (
Reg.) Scârbos, dezgustător. [
Acc. și:
mârșáv] – Din
sl. mrŭšavŭ.mârșav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mấrșav adj. m.,
pl. mấrșavi; f. mấrșavă, pl. mấrșavemârșav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mârșav a.
1. murdar:
supus orbirii unui mârșav interes; 2. păcătos și mișel;
3. fricos, laș:
moartea nu ’nspăimântă decât pe mârșavi BOL. [Vechiu-rom.
mârșav, slab de constituție = slav. MRŬȘAVŬ: slăbiciunea fizică a fost transportată, în limba modernă, asupra defectelor sufletești].