mârtan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂRTÁN,mârtani, s. m. (Reg.) Motan, cotoi. – Et. nec.
mârtan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mârtán (reg.) s. m., pl. mârtáni
mârtan(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) mârtan m. motan: atunci mi se pune pe spălat mârtanul ISP. [Compromis din mârăi și motan].