mânăștergură - explicat in DEX

mânăștergură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNĂȘTÉRGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură.

mânăștergură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!mânăștérgură (reg.) (-năș-ter-/­-nă-șter-) s. f., g.-d. art. mânăștérgurii; pl. mânăștérguri

mânăștergură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mânăștergură f. Tr. și Mold. 1. peșchir: mânăștergură de in POP.; 2. Buc. ștergar. [Compus din mână și ștergere (cf. codobatură)].