mânător - explicat in DEX

mânător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.

mânător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mânătór (pop.) s. m., pl. mânătóri

mânător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mânător m. cel ce mână cai, oi, etc,