mânătarcă - explicat in DEX

mânătarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNĂTÁRCĂ, mânătărci, s. f. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.

mânătarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mânătárcă s. f., g.-d. art. mânătắrcii; pl. mânătắrci

mânătarcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mânătarcă f. excelentă ciupercă comestibilă, se mănâncă proaspătă, uscată sau ca conserve (Boletus edulis). [Gr. mod. MANITÁRI, cu finala analogică după ciupercă].