mânuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNUÍRE,mânuiri, s. f. Acțiunea de a mânui și rezultatul ei. [Pr.: -nu-i-] – V. mânui.
mânuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mânuíre s. f., g.-d. art. mânuírii; pl. mânuíri