mânios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (
1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [
Pr.:
-ni-os] –
Mânie +
suf. -os.mânios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâniós (-ni-os) adj. m.,
pl. mânióși; f. mânioásă, pl. mânioásemânios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânios m. medic care dă ajutor la faceri. [Gr. mod. MAMMOS, din MÁMME, moașă].
mânios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânios a.
1. plin de mânie;
2. care se mânie lesne.