mândruliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNDRULÍȚĂ,mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță.
mândruliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mândrulíță (pop.) s. f., g.-d. art. mândrulíței; pl. mândrulíțe