mânaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNÁCI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. –
Mâna +
suf. -aci.mânaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânáci (rar)
s. m.,
pl. mânáci