mâhnicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂHNICIOS, -OÁSĂ, mâhnicioși, -oase, adj. (
Înv.) Care mâhnește; trist, deprimat. –
Mâhni +
suf. -icios.mâhnicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâhniciós (
înv.)
adj. m.,
pl. mâhnicióși; f. mâhnicioásă, pl. mâhnicioásemâhnicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mâhnicios a. ce însuflă mâhnire:
mâhnicioase cugetări OD.