matur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit;
p. ext. profund. [
Acc. și:
mátur] – Din
lat. maturus, it. maturo.matur (Dicționar de neologisme, 1986)MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experiență. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. și
mátur. / < lat.
maturus, it.
maturo].
matur (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATÚR, -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ◊ copt (la minte), cu experiență. 2. serios, adânc, profund. (< lat.
maturus, it.
maturo)
matur (Dicționaru limbii românești, 1939)*matúr, -ă adj. (lat.
matúrus, matur, copt; it.
matúro, pv.
madur, vfr.
meür, nfr.
mûr, sp. pg.
maduro). Înaintat în etate, copt (dar nu încă bătrîn).
Fig. Chibzuit, cugetat, serios:
plan matur. Adv. Cu chibzuință, serios:
a cugeta matur. V.
mator.matur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matúr adj. m.,
pl. matúri; f. matúră, pl. matúremàtur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)màtur a.
1. copt de vârstă, care nu mai e tânăr:
om matur; 2. fig. deplin cugetat:
proiect matur. ║ adv. cu chibzuință:
cugetă matur. [V.
màtor].