muțunache - explicat in DEX

muțunache (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUȚUNÁCHE s. m. invar. Păpușă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuțoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă; filfizon. [Var.: muțunáchi s. m. invar.] – Cf. ngr. mutsúna.

muțunache (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
muțunáche s.m. (reg.) 1. coconaș. 2. portret-miniatură.

muțunache (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
muțunáche s. m. – 1. (Înv.) Miniatură. – 2. (Mold.) Țafandache, sclivisit. Ngr. μουτσουνάϰι, dim. al lui μουτσοῦνα „mască” (Tiktin; Gáldi 212), μουτσουνιάζω „a se schimonosi”, bg. mucuna, „bot, rît”.

muțunache (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
muțunache s. m. invar. tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă

muțunache (Dicționaru limbii românești, 1939)
muțunáche (Munt.) și -áchi (Mold.) m., gen. al luĭ (ngr. mutsunáki, dim. d. mútsuno și mutsúna, față, bot; bg. mucuna). Vechĭ. Figură în miniatură. Azĭ. Fam. Tînăr sclivisit și ridicul, țafandachi.

muțunache (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muțunáche s. m., g.-d. lui muțunáche; pl. muțunáche

muțunache (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muțunache m. Mold. 1. coconaș; 2. portret-miniatură: două calâfuri cu imamele cu muțunache AL. [Gr. mod. MÚTZUNO, obraz, mutră].