mușir (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
mușír, mușíri, s.m. (înv.) pașă cu trei tuiuri; generalisim.
mușir (Dicționaru limbii românești, 1939)
mușír m. (turc. [d. ar.] müšir). Sec. 19. Pașă cu treĭ tuĭurĭ, generalisim.
mușir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mușir m. pașă cu trei tuiuri, generalisim: o sută halaice, tot fete de mușir BOL. [Turc. MUȘIR].