mușina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘINÁ, pers. 3
múșină, vb. I.
Tranz. și
intranz. (
Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. –
Et. nec.mușina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mușiná (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
múșină