mutulică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTULÍCĂ, mutulici, s. m. 1. (
Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg.
2. (
Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale
(Scopalia carniolica). –
Mut +
suf. -ulică.mutulică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUTULÍCĂ (‹
mut)
s. m. Gen de plante erbacee perene din familia solanaceelor (
Scopolia). Se cunosc câteva specii; cresc prin locuri umbroase. Rizomul conține atropină și scopolamină.
mutulică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mutulícă (persoană) (
fam.)
s. m. și
f.,
g.-d. lui mutulícă; pl. mutulíci