mutică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din
fr. mutique, lat. muticus.mutică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MÚTICĂ, mutice, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din
fr. mutique, lat. muticus.mutică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mútică adj. f.,
pl. mútice