mustăcioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUSTĂCIOÁRĂ,mustăcioare, s. f. Diminutiv al lui mustață (I). – Mustață suf. -ioară.
mustăcioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mustăcioáră (fam.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. mustăcioárei; pl. mustăcioáre