mustăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSTĂCÍ, mustăcesc, vb. IV.
Intranz. 1. A râde pe sub mustață, a zâmbi reținut.
2. A strâmba din nas, a fi nemulțumit de ceva. – Din
mustață.mustăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mustăcí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mustăcésc, imperf. 3
sg. mustăceá; conj. prez. 3
să mustăceáscă