mustăreață - explicat in DEX

mustăreață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSTĂREÁȚĂ, mustărețe, s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.

mustăreață (Dicționaru limbii românești, 1939)
mustăreáță f., pl. ețe (d. must). Suc dulce care se scurge din mesteacăn și pe care îl bea [!] copiiĭ. Zeamă scursă din tescovină. – Și mustereață (Ĭașĭ).

mustăreață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mustăreáță (pop.) s. f., g.-d. art. mustăréței

mustăreață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mustăreață f. sucul cel dulce ce se află pe mesteacăn primăvara.