mustăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSTĂCIÓS, -OÁSĂ, mustăcioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are mustăți (
I) mari și dese.
2. (Despre cereale) Cu țepi lungi și deși.
3. (Despre unele plante) Cu mustăți (
II 3). [
Var.:
musteciós, -oásă adj.] –
Mustață +
suf. -ios.mustăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mustăciós adj. m.,
pl. mustăcióși; f. mustăcioásă, pl. mustăcioásemustăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mustăcios a. cu mustăți mari.
mustăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)mustăcĭós, -oásă adj. (d.
mustață). Cu mustățĭ marĭ:
om mustăcĭos, față mustăcĭoasă.