mustăcĭos - explicat in DEX

mustăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSTĂCIÓS, -OÁSĂ, mustăcioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are mustăți (I) mari și dese. 2. (Despre cereale) Cu țepi lungi și deși. 3. (Despre unele plante) Cu mustăți (II 3). [Var.: musteciós, -oásă adj.] – Mustață + suf. -ios.

mustăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mustăciós adj. m., pl. mustăcióși; f. mustă­cioásă, pl. mustăcioáse

mustăcios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mustăcios a. cu mustăți mari.

mustăcĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
mustăcĭós, -oásă adj. (d. mustață). Cu mustățĭ marĭ: om mustăcĭos, față mustăcĭoasă.