mușețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (
Matricaria chamomilla). –
Mușat (
reg. „frumos”
et. nec.) +
suf. -el.