muselim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSELÍM, muselimi, s. m. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. – Din
tc. müsellim.muselim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muselím s. m.,
pl. muselími